Comunicația optică fără fir (OWC) este o formă de comunicație optică în care semnalele sunt transmise folosind lumină vizibilă, infraroșie (IR) sau ultravioletă (UV) neghidată.
Sistemele OWC care funcționează la lungimi de undă vizibile (390 - 750 nm) sunt adesea denumite comunicații prin lumină vizibilă (VLC). Sistemele VLC utilizează diodele emițătoare de lumină (LED-uri) și pot pulsa la viteze foarte mari fără efecte vizibile asupra fluxului luminos și a ochiului uman. VLC poate fi utilizat într-o gamă largă de aplicații, inclusiv rețele locale fără fir (WLAN), rețele locale personale fără fir și rețele de vehicule. Pe de altă parte, sistemele OWC punct-la-punct bazate pe sol, cunoscute și sub denumirea de sisteme optice în spațiu liber (FSO), funcționează la frecvențe în infraroșu apropiat (750 - 1600 nm). Aceste sisteme utilizează de obicei emițătoare laser și oferă legături transparente cu protocol rentabile, cu rate de date ridicate (adică 10 Gbit/s per lungime de undă) și oferă o soluție potențială pentru blocajele de backhaul. Interesul pentru comunicațiile ultraviolete (UVC) este, de asemenea, în creștere datorită progreselor recente în domeniul surselor/detectoarelor de lumină în stare solidă care funcționează în spectrul UV orb (200 - 280 nm). În această așa-numită bandă ultravioletă profundă, radiația solară este neglijabilă la nivelul solului, ceea ce face posibilă proiectarea unui detector de numărare a fotonilor cu un receptor cu câmp larg care crește energia recepționată fără a adăuga zgomot de fond suplimentar.
Timp de decenii, interesul pentru comunicațiile wireless optice s-a limitat în principal la aplicații militare clandestine și aplicații spațiale, inclusiv legături intersatelitale și în spațiul cosmic. Până în prezent, penetrarea pe piață în masă a OWC a fost limitată, dar IrDA este o soluție de transmisie wireless pe rază scurtă de acțiune de mare succes.
De la interconectarea optică în circuite integrate la legături între clădiri în aer liber și comunicații prin satelit, variantele de comunicații optice fără fir pot fi utilizate într-o gamă largă de aplicații de comunicații.
Comunicațiile wireless optice pot fi împărțite în cinci categorii în funcție de raza de transmisie:
1. Distanțe super scurte
Comunicare intercip în pachete multi-cip stivuite și ambalate strâns.
2. Distanțe scurte
În standardul IEEE 802.15.7, comunicarea subacvatică se realizează în cadrul aplicațiilor de rețea locală corporală fără fir (WBAN) și de rețea locală personală fără fir (WPAN).
3. Interval mediu de viteză
Comunicare în infraroșu și lumină vizibilă (VLC) pentru interior, rețele locale fără fir (WLAN), precum și comunicare între vehicule și între vehicule și infrastructură.
Pasul 4: De la distanță
Conectivitate între clădiri, cunoscută și sub denumirea de comunicație optică în spațiu liber (FSO).
5. Distanță suplimentară
Comunicații laser în spațiu, în special pentru legături între sateliți și stabilirea constelațiilor de sateliți.
Data publicării: 01 iunie 2023